Galeriile Sabion găzduiește în perioada 3-15 octombrie 2019 expoziția intitulată Grădinile Sabionului semnată de către artistul Cîrstina de la Studina.

Această expoziție este reprezentată de o explozie feerică de culori, o încântare pentru ochii și sufletul privitorului.

Criticul de artă Ana Amelia Dinică descrie expoziția artistului astfel: „Cîrstina de la Studina are felul său de a înțelege lumea, pe care o percepe prin energiile pozitive ale florilor. Interpretate într-o manieră vecină cu abstracționismul, formele vegetale viu colorate, fac obiectul expoziției „Grădinile Sabionului”, gândită ca un spațiu al visării și fericirii, imaginat de artist asemenea unor câmpuri vizuale, amprentate de pensulația sa aparent lejeră, structurată în enclave de tonuri contrastante și ritmate prin repetitivitate. Alăturarea emoțională a nuanțelor, amestecuri pigmentare deosebite, maximă luminozitate și recompunerea optică a anumitor pasaje ale lucrărilor, recuperează materia în mișcarea ei intrinsecă, deliberând tendințele artistului pentru latura subiectivă în care percepe invizibilul, dar și pentru înțelegerea dinamicii existenței.”

Ana Maria Măciucă , istoric de artă, prezentă și ea la eveniment, impresionată profund de expoziția artistului, afirmă: „Prezentă astăzi pe simeze cu expoziția Grădinile Sabionului, Cîrstina de la Studina ne face un cadou pe care, cei pregătiți să îl primească, îi vor fi multă vreme recunoscători dacă nu chiar, îndatorați ținând cont de faptul că ne oferă prilejul vizionării inedite, aș spune, într-un mod unic, al unei inspirate pendulări între figurativ și abstracționism, între real și ireal, între concret și vis, între conștient și subconștient. Într-o interpretare mistică, subiectul expoziției de față se concretizează în imagini coloristice ale unui vis despre Grădina Raiului, imagini palpabile cu vederea proprie a fiecărui privitor în conformitate cu propriile stări ale momentelor de relaxare, când ființa este degrevată de multiplele griji cotidiene din ce în ce mai acaparatoare ale timpului și spațiului existențial. Formele întruchipate de Cîrstina de la Studina în aceste pânze nu au limitări, nu au sfârșit, ele se întrepătrund și se continuă unele într-altele ca într-un labirint din care nu îți dorești să mai ieși considerându-te iremediabil „pierdut”. Iluzia câmpurilor florale create de pictor printr-o fascinantă diversitate cromatică, prin întrepătrunderea fericită a culorilor, prin exploziile concentrice ale căror nucleu sugerează facerea lumii și expansiunea ei atemporală și aspaţială ne transpune într-o atmosferă de basm, lipsită de dimensionalitate, într-o repetabilitate încărcată de sentimentul eternității, în care sufletul își va găsi întotdeauna loc de odihnă și de reflecție. Peisajul prezent în expoziție este încărcat și el de aceste acorduri ale plutirii și ale dezintegrării materiale, în care regăsim împletirea dintre concret, palpabil și spiritual, imaginea de ansamblu fiind aceea a unui spațiu în afara timpului în care sufletul își găsește liniștea în acordurile unei atmosfere feerice.”