De-a lungul timpului, prețul aurului înregistrează succese istorice, acest fapt datorâdu-se mai multor factori care țin de caracteristicele metalului prețios , ce fac din acesta cea mai sigură sursă de investiție. Unul dintre acești factori și de altfel, cel mai important atunci când vine vorba de cotație, este dat de faptul că aurul este cel mai prețios și apreciat dintre metale. Calitățile sale deopotrivă fizico-chimice și estetice fac din acest metal prețios o garanție, fiind adoptat drept rezervă de stat și ales de tot mai mulți oameni pentru investiții de lungă durată. Istoria acestuia datează cu circa 6000 de ani în urmă, când omul extrage pentru prima dată aurul sub formă de minereu, moment din care a fascinat și atras omul, făcându-l să își asume riscuri uriașe (chiar și prețul vieții) pentru ”a-l cuceri” și a strânge moșteniri sau comori legendare.

Istoric prețuri aur

Iubit și „vânat” pe parcursul istoriei datorită esteticii, strălucirii, maleabilității și rezistenței sale în timp, aurul a intrigat omul timp de mii de ani, jungând să fie asociat cu imaginea perfecțiunii și a bogăției, fiind de asemenea atribuit și folosit pentru reprezentarea zeităților divine, în toate credințele lumii.

Primele obiecte făurite din aur, în mod special bijuterii, aparțin culturii egiptene și datează cu 5000 de ani înaintea erei noastre, însă apogeul este atins datorită civilizațiilor etruscă și romană, care bat primele monede din aur.

Astfel, începând cu anul 30 înaintea erei noastre, prețul aurului era cotat undeva la 45 de monede pe livră (unitate veche de măsură pentru greutăți de aproximativ 0,500 kg), ajungând până la 50 de monede pe livră în anul 270 al erei noastre. Istoria ne arată faptul că evoluția prețurilor pentru aur a fost într-o creștere continuă, astfel în anul 306 d.H. se creează un moment istoric al inflației, unde o livră ajunge la 70 de monede.

Însă legătura recentă dintre aur, monede și stabilirea unui preț pentru aur poate fi identificată în anul 1816, în Anglia, unde se adoptă așa-zisul sistem G old Standard , care presupune că aurul devine echivalentul general pentru monedă. Este un sistem monetar în care aurul (mai exact, prețul aurului) îndeplinește funcția de echivalent financiar general și este utilizat ca monedă comună. În această perioadă, prețul aurului este cotat la 19,49 de dolari pe uncie și ajunge în anul 1834 la 20,64 de dolari. Acest exemplu de sistem  a fost mai apoi urmat și de Germania (în 1872) și America (în 1900). Sistemul Gold Standard a facilitat exporturile și importurile sub orice formă așa încât acestea au devenit libere, datorită cursului de schimb monetar cu variație fixă care asigura, astfel , un echilibru și o sigurnță a schimburilor internaționale.

Odată cu Primul Război Mondial, situația financiară internațională începe să scape de sub control, creându-se perioade de instabilitate la nivelul societății, iar ca soluție, ia naștere sistemul Gold Exchange Standard , care presupunea ca unele monede să fie direct convertite în aur pe când altele vor fi apreciate în raport cu prețul aurului. Odată cu criza economică mondială din 1929, Fondul Monetar Internațional se vede obligat să crească rata dobânzii, ridicând valoarea dolarului și îndepărtând economia americană de aur. Însă nici aceste măsuri nu reușesc să satisfacă cerințele acelor vremuri, iar sistemul este înlocuit cu unul nou. În 1944, la Bretton Wood, se întrunește Fondul Monetar Internațional, un eveniment istoric în cadrul căruia prețul aurului va fi stabilit la 35 de dolari/ uncie. În anii `70, discrepanța dintre cererea și oferta de pe piață, duc la o situație de criză din cauza devalorizării dolarului și are ca și efect achiziționarea în cantitate mare directă a aurului. Acest fenomen creează o puternică instabilitate valutară care va avea ca și soluție, în anul 1968, liberalizarea pieței aurului, așa încât prețul aurului va fi stabilit și va depinde de cerere și ofertă, abolindu-se ideea de ”preț oficial al aurului”. Atunci, FMI a restituit țărilor membre o parte din aurul din rezerve, iar o parte a fost păstrată pentru susținerea țărilor în curs de dezvoltare. Astfel ,apare și este implementat sistemul actual, respectiv Dollar Standard .

Evoluția prețului pentru aur între 2010-2020

Analizând evoluția cotației aurului din ultimii 10 ani, așadar din 2010 până în 2020, vom observa că cel mai scăzut preț pentru aur s-a înregistrat în anul 2014, de 28,22 euro pe gram, urmat de anul 2010, când prețul aurului înregistrează un preț pe gram de 29,13 euro. De asemenea la polul opus, cel mai înalt preț pentru aur înregistrat,a fost în acest an, 2020, când prețul aurului pe gram a ajuns la 51,62 euro !

Din evoluția prețurilor pentru aur reușim să identificăm o fluctuație a prețului care se datorează cererii pe piață (în general), creându-se un echilibru care reușește să mențină un procentaj constant al creșterii pe termen lung. Însă în cazul în care cererea și oferta pieței nu sunt factori determinanți pentru a înțelege tendințele stabilirii unui preț pentru aur ,cu siguranță inflația și circumstanțele politice la nivel global sunt.

Astăzi, a deține aur în rezerva de stat a băncilor naționale este garanția pentru emiterea monedelor, pentru a putea solicita împrumuturi și nu în ultimul rând, este o siguranță în cazul unor situații de urgență extremă.

Pentru persoanele fizice sau juridice, altele decât  statul, rezervele de aur sunt o sursă de investiție profitabilă pe termen mediu sau lung, o modalitate de a se proteja în fața unei crize sau incertitudini de ordin economic, politic sau social.

Pentru cei care intenționează să investească în aur pe termen lung, trebuie avut în considerare faptul că întotdeauna vor exista fluctuații ale cotației pentru prețul aurului însă așa cum s-a prezentat în acest istoric, evoluția prețurilor pentru aur urmează o pantă ascnendentă ce inspiră siguranță!